Am observat că oamenii își aleg telefonul după cameră, după cât de tare strigă reclamele despre AI, după cât de subțire e carcasa sau după câte refresh-uri are ecranul. Și apoi, într-o zi absolut banală, fix în momentul în care au nevoie să fie auziți clar, își dau seama că vocea nu e un detaliu. E produsul principal.
Când cineva drag te sună și auzi un amestec de șuier, ecou și fraze tăiate, toată magia de 120 Hz devine… cum să zic, un lux inutil. Calitatea apelurilor vocale e una dintre acele lucruri care contează exact atunci când nu ai chef să te gândești la ele. Vrei să funcționeze. Să sune bine. Să fie stabil.
Întrebarea Ce telefon are cea mai bună calitate a apelurilor vocale pare simplă. În realitate, e ca și cum ai întreba care mașină are cel mai bun drum. Nu depinde doar de motor, depinde și de șosea, de vreme, de stilul tău de condus și, da, uneori depinde și de noroc. Dar există totuși niște modele care, în mod repetat, ies bine la capitolul voce. Și există o metodă clară prin care îți dai seama dacă un telefon e bun pentru tine, nu doar bun pe hârtie.
De ce întrebarea e mai complicată decât pare
Un apel vocal nu este doar un difuzor și un microfon. Apelul e un lanț. Tu vorbești, microfoanele preiau, telefonul procesează, comprimă, trimite prin rețea, primește înapoi, decodează, iar apoi difuzorul de la ureche sau difuzorul de jos îți livrează vocea. În lanțul ăsta, fiecare verigă poate strica tot.
Apoi mai e ceva, și e partea pe care puțini o iau în calcul. Operatorul și zona în care stai contează enorm. Același telefon poate suna impecabil într-un oraș cu acoperire bună și poate deveni o tortură într-un apartament cu pereți groși, unde semnalul e mai mult o speranță.
Și mai e un detaliu, aproape amuzant dacă n-ar fi enervant. Un update de software poate schimba felul în care telefonul filtrează zgomotul. Azi suni curat, mâine, după actualizare, parcă ai fi într-o cutie. Nu se întâmplă des, dar se întâmplă suficient încât să nu pot să ignor ideea.
Ce înseamnă, de fapt, calitate bună la apeluri
Claritate în ureche și claritate pentru celălalt
Când spui calitate bună, spui două lucruri, chiar dacă nu le separi în minte. Primul e cum îl auzi tu pe celălalt. Al doilea e cum te aude celălalt pe tine.
Uneori, telefoanele excelează la un capăt și sunt doar decente la celălalt. Poți avea un difuzor de ureche excelent, foarte natural, dar un microfon care în vânt sau într-o intersecție aglomerată o ia razna. Sau invers, tu transmiți superb, dar la ureche auzi un sunet prea ascuțit, prea metalic, ca și cum telefonul ar ridica excesiv frecvențele înalte ca să pară mai clar.
Și aici e un adevăr mic și deranjant. Multe persoane confundă vocea mai ascuțită cu vocea mai bună. Da, se înțelege mai ușor, dar obosește. Dacă ai apeluri lungi, oboseala asta se simte.
Stabilitate, întârziere, tăceri inexplicabile
Calitatea nu e doar timbru. Contează dacă apar întreruperi, dacă ai acel mic decalaj care te face să vorbești peste celălalt, dacă telefonul te lasă cu momente de tăcere în care te întrebi dacă a picat apelul.
Un telefon bun pe voce nu doar că sună curat, dar gestionează bine fluctuațiile de semnal, nu se sperie de trecerile între celule, între 4G și 5G, între interior și exterior. Asta ține mult de modem și de antene, dar și de cum colaborează telefonul cu rețeaua.
VoLTE, VoNR și Wi‑Fi Calling, diferența pe care o simți
Azi, apelurile bune se fac, de regulă, prin VoLTE pe 4G sau VoNR pe 5G, nu prin rețelele vechi. Acolo ai codecuri mai bune, gen HD Voice sau chiar EVS, care poate suna surprinzător de natural. Dacă ai avut vreodată un apel în care vocea părea aproape ca față în față, e foarte probabil să fi fost un apel HD prin VoLTE.
Wi‑Fi Calling e încă o plasă de siguranță. În blocuri, în clădiri de birouri, în zone unde semnalul e slab dar ai Wi‑Fi solid, Wi‑Fi Calling poate transforma un apel chinuit într-un apel perfect. Nu e magie, e simplu. Telefonul folosește internetul pentru voce, dar cu numărul tău, ca și cum ai fi în rețea.
Factorii reali care fac diferența
Antenele și modemul, locul unde se joacă meciul
Nu prea vorbim despre antene, pentru că nu se vând bine în marketing. Dar antenele sunt, practic, urechile telefonului. Dacă urechile sunt slabe, poți avea cel mai bun software din lume și tot vei pierde fraze în momentele în care semnalul e la limită.
Modemul e creierul radio. Un modem mai nou, bine integrat, cu suport bun pentru benzile folosite de operatorii din zona ta, poate fi diferența dintre apeluri stabile și apeluri care se agață.
Am văzut oameni care schimbă telefonul dintr-un motiv simplu: în aceleași locuri în care vechiul model se chinuia, noul model pur și simplu ține apelul. Nu pare spectaculos până când îți dai seama cât de des vorbești de fapt la telefon.
Microfoanele și procesarea, cum te face telefonul să suni ca tine
Un telefon modern are mai multe microfoane. Nu pentru fițe, ci pentru a separa vocea de zgomot. Unele fac beamforming, adică încearcă să se concentreze pe direcția vocii. Altele folosesc modele de reducere a zgomotului care, uneori, sunt prea agresive. Și aici apare riscul: când filtrarea e prea dură, vocea ta devine subțire sau ușor distorsionată, ca și cum ar trece printr-un filtru de telefonie veche.
Pe de altă parte, când e bine făcută, reducerea de zgomot e incredibilă. Vorbești pe stradă, iar celălalt spune liniștit că te aude bine. Tu știi că în jur e trafic, dar microfoanele și algoritmii au făcut treaba.
Difuzorul de ureche, detaliul ignorat
Difuzorul de la ureche e cel mai neglijat element. Mulți se uită la difuzoarele stereo pentru muzică, dar la apeluri, difuzorul de ureche e regele.
Un difuzor bun de ureche îți dă volum fără să țipe, are un timbru natural și nu obosește. Un difuzor slab te obligă să ridici volumul, și atunci începe distorsiunea, apoi începi să ții telefonul în poziții ciudate, ca să prinzi o frecvență mai clară, și dintr-odată apelul devine o activitate fizică.
Software-ul, prieten și dușman
Partea amuzantă e că două telefoane cu hardware similar pot suna diferit doar din software. Unele companii pun accent pe claritate, altele pe natural. Unele fac filtrare de vânt foarte bună, altele fac o filtrare care taie și din voce.
Și da, uneori o actualizare poate schimba lucrurile. Nu vreau să par paranoic, dar am trăit situații în care un telefon, după un update, părea că introduce o ușoară compresie suplimentară la apel. Nu era o tragedie, doar suficient cât să mă irite.
Rețeaua, partenerul invizibil
Ai cel mai bun telefon din lume și operatorul tău are congestie într-o zonă sau nu are implementat bine un codec, și apelul nu va fi la nivelul maxim.
Mai e și compatibilitatea. Unele telefoane negociază mai bine codecurile, altele au suport mai solid pentru anumite benzi. De asta, când cineva mă întreabă ce telefon să ia pentru apeluri, eu întreb în gând, dar nu spun mereu, pe ce operator e și pe unde trăiește.
Mică pauză tehnică, dar pe înțeles
Nu trebuie să fii inginer ca să înțelegi de ce două telefoane, ambele scumpe, pot suna diferit. E suficient să înțelegi trei idei.
Prima idee este codec-ul, adică felul în care vocea e comprimată și transmisă. Telefonia veche, de tip 2G, folosea o bandă îngustă. Vocea suna ca într-un tunel, pentru că rețeaua transmitea mai puține frecvențe. VoLTE, iar mai nou VoNR, pot folosi codecuri wideband sau chiar super wideband, iar vocea se apropie de cum auzi un om în cameră. Nu perfect, dar mult mai bine. De asta uneori vezi pe ecran o iconiță de HD la apel. Nu e marketing, e semn că apelul trece printr-un traseu mai bun.
A doua idee este cum se comportă telefonul la limită. În condiții ideale, multe modele sună bine. Diferența apare când semnalul scade, când intri în lift, când treci pe lângă un bloc care îți face praf recepția, când ești într-un supermarket plin și rețeaua e încărcată. Acolo, telefoanele cu antene și modemuri mai bune rămân coerente. Celelalte încep să taie fraze.
A treia idee este că procesarea audio e o sabie cu două tăișuri. Un telefon care taie zgomotul foarte agresiv poate să te facă ușor robotizat. Un telefon care filtrează prea puțin poate să îl facă pe celălalt să audă tot orașul odată cu tine. Echilibrul e greu de obținut, iar aici se vede experiența producătorului.
Și mai e un amănunt foarte practic. Modul în care ții telefonul schimbă calitatea microfonului. Dacă îți vine natural să pui degetul fix pe un orificiu de microfon, ai pierdut din start o parte din claritate. Unele modele sunt mai iertătoare, altele nu.
Calitatea apelurilor e și o chestiune de confort, nu doar de sunet
Când cineva spune sună bine, de multe ori spune de fapt nu mă obosește. Un telefon poate livra o voce foarte clară, dar prea stridentă, iar după zece minute simți că ți se încordează maxilarul fără motiv. Alt telefon poate suna mai cald, mai natural, și conversația curge mai relaxat.
Asta e motivul pentru care eu nu mă uit doar la cât de tare poate urla difuzorul. Mă uit la cum sună la volum mediu. La cum sună după cinci minute. La cum sună când mergi pe stradă și îți intră vânt în microfon. Dacă un telefon trece testele astea mici, atunci e bun.
Apeluri la ureche, pe difuzor și în căști, trei lumi diferite
Sunt oameni care nu vorbesc aproape niciodată cu telefonul lipit de ureche. Vorbesc pe difuzor, vorbesc în căști, vorbesc prin sistemul mașinii. Pentru ei, telefonul ideal la apeluri nu e același cu telefonul ideal pentru cine ține mobilul clasic, la ureche, și iese din apel imediat.
Pe difuzor, contează cum gestionează telefonul ecoul, pentru că microfoanele trebuie să distingă vocea ta de vocea care iese din difuzor. Dacă anularea ecoului e slabă, interlocutorul te aude cu un fel de dublaj sau cu o întârziere ciudată.
În căști, contează altceva. Contează microfonul căștilor și codec-urile Bluetooth. Poți avea un telefon extraordinar, dar dacă folosești niște căști cu microfon prost, ai pierdut. Și e chiar păcat.
În mașină, se adaugă încă un strat. Ventilația, zgomotul de rulare, sistemul audio. Unele telefoane sunt foarte bune la captarea vocii prin Bluetooth, altele fac o negociere nefericită și sună ca o stație. Din nou, aici nu e doar telefonul, e și mașina, e și setarea, e și profilul Bluetooth.
Modele care ies constant bine la capitolul apeluri în 2025 și început de 2026
Dacă ar fi să aleg o categorie de telefoane care, istoric, au fost foarte solide la voce, aș spune flagship-urile Apple și flagship-urile Samsung. Nu pentru că sunt perfecte, ci pentru că, în testele serioase și în utilizarea de zi cu zi, repetă performanța.
Nu îmi place să spun există un singur câștigător, pentru că, sincer, depinde. Dar pot să-ți spun care sunt pariurile mai sigure, dacă vocea e prioritatea ta.
iPhone 17 Pro și iPhone 17 Pro Max, pariul conservator care sună bine
În testele de laborator și în recenzii mai tehnice, iPhone 17 Pro și 17 Pro Max au fost descrise ca având o calitate bună a apelurilor atunci când le ții la ureche, cu filtrare destul de eficientă a zgomotelor de fundal. Asta contează mult pentru cine vorbește în medii reale, nu într-o cameră liniștită.
Ce îmi place la iPhone, în general, e că vocea tinde să sune natural. Nu simți că telefonul îți face vocea mai subțire doar ca să pară mai clară. Și difuzorul de ureche, de obicei, e bine echilibrat. Nu te lovește cu înalte agresive.
Mai e și partea de conectivitate. Seriile Pro vin cu modemuri de top, iar în viața reală asta înseamnă că telefonul se ține bine de semnal. Nu o să îți promit miracole în zone moarte, dar diferența între a păstra apelul și a-l pierde e uneori fix acolo, în modul în care modemul și antenele gestionează momentele proaste.
Dacă vrei un răspuns scurt la întrebare, gen spune-mi un model și gata, atunci iPhone 17 Pro e unul dintre cele mai sigure răspunsuri pe care le pot da azi, la început de 2026, pentru calitatea apelurilor în condiții obișnuite.
iPhone 17 simplu, surprinzător de aproape de modelele Pro
Nu toată lumea vrea sau poate să dea banii pe varianta Pro. În mod interesant, iPhone 17 simplu a fost descris în unele testări ca având o voce naturală și o suprimare bună a zgomotului ambiental, atâta timp cât zgomotul nu e extrem.
Aici apare un lucru pe care îl tot repet oamenilor: dacă prioritatea ta e să vorbești clar, nu e obligatoriu să sari la cel mai scump model. De multe ori, telefonul de bază al unei generații are deja o experiență de voce foarte bună.
Samsung Galaxy S25 Ultra, foarte bun la apeluri, cu un mic dar
Galaxy S25 Ultra a fost lăudat pentru calitatea apelurilor, cu transmisie naturală a vocii și filtrare fiabilă a zgomotului. În speakerphone, adică pe difuzor, se descurcă de asemenea bine, cu o plajă bună de captare a microfoanelor.
Micul dar apare din două locuri. Primul e gustul personal. Există utilizatori care au simțit că sunetul din difuzorul de ureche poate fi prea ascuțit, ca și cum telefonul ar accentua înaltele. Asta nu înseamnă că e un telefon rău la apeluri. Înseamnă că, dacă ești sensibil la timbru, e bine să îl testezi.
Al doilea e mediul extrem de zgomotos. Când e foarte, foarte tare în jur, filtrarea poate ajunge să îți facă vocea ușor înfundată. Partea bună e că celălalt nu aude zgomotul din jurul tău, ceea ce pentru mulți e mai important.
Pe Android, dacă vrei un răspuns de tipul acesta e un telefon pe care poți să te bazezi la apeluri, Galaxy S25 Ultra e în vârful listei.
Samsung Galaxy S25+ și S25 FE, opțiuni solide pentru cei care vor voce clară
S25+ a fost descris în testări ca având o calitate excelentă a apelurilor, cu voci clare și o filtrare bună a zgomotului, atât la ureche cât și pe difuzor, atâta timp cât nu intri într-un haos sonor total.
S25 FE, deși e văzut ca un model mai accesibil, a primit aprecieri pentru apeluri, cu voci transmise natural și reducere eficientă a zgomotului de fundal. Asta e genul de detaliu pe care îl iubesc. Îți arată că uneori plătești extra pentru cameră sau ecran, nu neapărat pentru voce.
Dacă ai nevoie de o recomandare de Android care să nu fie neapărat Ultra, dar să rămână foarte bun la apeluri, S25+ e o alegere matură. Iar S25 FE e o alegere practică, mai ales pentru cine vrea un telefon echilibrat, fără să simtă că a făcut compromis la comunicare.
Google Pixel 10, bun la idei, dar cu un avertisment despre apeluri pe difuzor
Pixel-urile au o reputație interesantă. Pe de o parte, sunt excelente la software, la funcții de apel, la transcrieri, la screening. Pe de altă parte, în 2025 și 2026 au existat discuții despre probleme pe speakerphone, inclusiv întârzieri sau comportamente enervante ale butonului de difuzor în aplicația de apel.
Asta nu înseamnă că Pixel 10 sună prost la ureche. Înseamnă că, dacă tu ești genul care vorbește mult pe difuzor, prin casă, în mașină, în bucătărie, atunci Pixel 10 merită testat cu atenție înainte să îl alegi special pentru apeluri.
Cum testezi calitatea apelurilor înainte să cumperi
Aici e partea care îmi place, pentru că îți dă control. Nu trebuie să crezi pe nimeni, nici pe mine, nici pe review-uri. Îți faci singur o impresie.
Într-un magazin, primul test e banal. Pui telefonul la ureche și asculți un apel real. Ideal, suni pe cineva care are o voce pe care o cunoști bine. Dacă nu poți, suni chiar la mesageria vocală sau la un prieten care știe că îi faci un test.
Apoi vorbești și tu. Îți rogi interlocutorul să îți spună dacă vocea ta pare naturală, dacă se aude vântul, dacă se aude zgomotul de fundal. Dacă ești într-un magazin cu muzică și zumzet, cu atât mai bine, testul devine realist.
Mi se pare util să faci și testul de difuzor. Pui speakerphone și vezi dacă vocea celuilalt rămâne clară fără să urle. Apoi apropii telefonul de gură, îl depărtezi, îl ții într-o poziție normală, cum ai face acasă. Dacă interlocutorul îți spune că te aude constant, e un semn bun.
Și, dacă tot ajungi într-un loc unde poți pune mâna pe mai multe modele, gen magazinul Total Convert, profită și testează telefoanele în același mediu, unul după altul. Diferențele se simt mult mai clar când compari imediat.
Setări și obiceiuri care îmbunătățesc apelurile fără să schimbi telefonul
Mulți oameni se grăbesc să schimbe telefonul când problema poate fi rezolvată din două mișcări.
VoLTE activat face o diferență majoră pe mulți operatori. Uneori e activ automat, alteori e o opțiune ascunsă în setările SIM. Dacă ai un telefon modern și un abonament normal, ai șanse mari să îl ai deja, dar merită verificat.
Wi‑Fi Calling e salvator în interior. Dacă lucrezi de acasă sau ai un apartament unde semnalul intră cu greu, Wi‑Fi Calling poate transforma apelurile. Nu e ceva exotic. E o funcție standard, doar că mulți nu o activează niciodată.
Curățarea grilei de la difuzorul de ureche și a microfoanelor sună a sfat de bunică, dar chiar contează. Praful și scamele pot face vocea mai înfundată. Nu exagerez. Am văzut telefoane care păreau stricate și erau doar murdare.
Carcasele groase pot afecta microfoanele sau pot crea un efect ciudat, mai ales dacă au margini care acoperă ușor un orificiu. Nu se întâmplă mereu, dar dacă ai probleme și ai o husă masivă, încearcă un apel fără ea.
Și încă un lucru, pe care îl uităm. Dacă vorbești mult în medii zgomotoase, o pereche bună de căști cu microfon decent poate face mai mult decât orice upgrade de telefon. Nu e la fel de romantic ca un smartphone nou, dar e foarte eficient.
Când problema nu e telefonul
Uneori te enervezi pe telefon și, de fapt, problema e altundeva.
Congestia de rețea într-o zonă aglomerată poate strica apelurile, chiar dacă ai semnal plin. E paradoxal, dar se întâmplă. Ai liniuțe, dar vocea se întrerupe.
Trecerea dintre interior și exterior, dintre Wi‑Fi și 4G, dintre 5G și 4G poate introduce mici scăpări, mai ales dacă telefonul și operatorul nu fac handover-ul elegant.
Apelurile prin aplicații, gen WhatsApp, au alte reguli. Pot suna foarte bine pe Wi‑Fi bun și pot suna groaznic pe internet instabil. Mulți amestecă experiențele și trag concluzia că telefonul e slab, când de fapt conexiunea e problema.
Și, da, uneori celălalt are telefonul prost la apeluri. Îți vine să râzi, dar e real. Tu îți faci griji despre microfoanele tale, iar interlocutorul vorbește printr-o husă în care a intrat apă la mare.
Pentru cine merită să faci obsesie din apeluri
Dacă ai două apeluri pe săptămână, aproape orice telefon modern e suficient. Nu te mai încarci mental cu asta.
Dacă lucrezi de pe telefon, dacă ai apeluri cu clienți, dacă îți coordonezi echipa în mers, dacă vorbești mult cu familia, atunci vocea nu mai e un detaliu. E eficiență. E liniște. E faptul că nu repeți aceeași propoziție de trei ori.
Am un prieten care își alege telefonul strict după cameră. Și apoi se plânge că nu îl aude lumea când e pe stradă. El, săracul, are impresia că oamenii sunt neatenți. Dar nu, microfonul și filtrarea fac ca vocea lui să se piardă în zgomot. A schimbat telefonul și, brusc, aceiași oameni au început să îl audă. N-a devenit lumea mai atentă peste noapte. S-a schimbat unealta.
În partea cealaltă, am întâlnit și oameni care stau în birou liniștit, dar au un apartament unde semnalul e slab. Pentru ei, Wi‑Fi Calling și un telefon care negociază stabil apelul pe Wi‑Fi fac mai mult decât orice difuzor premium.
Detalii mărunte care schimbă tot
Un telefon poate avea trei microfoane, dar dacă unul e plasat într-un loc unde îl acoperi ușor cu mâna, în utilizare reală rămâi cu două. Iar algoritmul care se bazează pe trei microfoane începe să ghicească. Nu se prăbușește, dar scade claritatea.
Difuzorul de ureche are grilă. Grila se poate încărca cu praf. Asta înseamnă volum mai mic și timbru mai înfundat. Când ai un telefon nou, pare că sună excelent. După un an, începi să simți că trebuie să crești volumul. De multe ori e doar grila.
Mai e și vibrația. Sună banal, dar vibrația puternică, combinată cu un difuzor subțire, poate crea o mică distorsiune la volum mare. Unele modele se controlează mai bine, altele nu. Dacă ești genul care vorbește mult în locuri zgomotoase și duce volumul spre maxim, asta contează.
Și încă o piesă, pe care o ignorăm de obicei. Sidetone, adică cât de mult îți auzi propria voce în ureche în timpul apelului. Dacă sidetone e prea mic, ai tendința să vorbești mai tare, obosești, și devii iritat fără să îți dai seama de ce. Dacă sidetone e bine setat, vorbești normal. E un lucru mic, dar un telefon bun îl are echilibrat.
De ce un telefon foarte scump poate suna doar decent
Prețul unui telefon nu e un scor de calitate pentru apeluri. Prețul include camera, include ecranul, include materiale, include brand.
Companiile pun resurse enorme în camere, pentru că pozele se văd și se compară ușor. Vocea e mai greu de comparat într-un clip promoțional. Nu poți să pui un grafic frumos pentru senzația de naturalețe.
Așa apare paradoxul. Un model de top poate suna doar bine, nu excelent, pentru că nu s-a investit suplimentar acolo. Iar un model mai ieftin din aceeași familie poate suna aproape la fel, pentru că partea de telefonie e deja matură.
De asta, când alegi, ai două întrebări sănătoase. Cât de mult vorbești la telefon și în ce medii vorbești. Dacă răspunsul e mult și în medii dificile, atunci plătești cu plăcere pentru un telefon care excelează la apeluri. Dacă răspunsul e puțin și mai mult în interior, un model mai accesibil poate fi perfect.
Un test simplu pe care îl poți face și acasă, după ce ai cumpărat
Mulți cumpără telefonul, îl folosesc două zile și decid rapid dacă e bun. Uneori e prea devreme. Rețeaua, update-urile, setările, toate au nevoie de un pic de timp.
Un test pe care îl recomand, fără să îți mănânce viața, e să faci apeluri scurte în trei locuri. În locul în care ai semnal bun, într-un loc unde știi că ai semnal mai slab și într-un loc zgomotos, o stradă sau o stație aglomerată.
În fiecare loc, vorbești normal, apoi vorbești mai încet, apoi întrebi interlocutorul cum te aude. Dacă răspunsul e constant, te aude bine, nu te aude ca printr-o pâlnie, atunci telefonul e potrivit.
Apoi faci și testul de difuzor, pentru că mulți ajung să folosească speakerphone fără să realizeze. Dacă telefonul se descurcă la anularea ecoului și nu taie frazele, e un plus mare.
Dacă, în schimb, îți spune lumea mereu că te aude înfundat doar când ești pe difuzor, atunci știi unde e problema. Și nu, nu e neapărat un defect. Uneori e felul în care stai cu telefonul. Alteori e o setare. Alteori, da, e un compromis de model.
Răspunsul pe care îl dau, dacă mă pui să aleg
Dacă mă întrebi direct, fără nuanțe, ce telefon are cea mai bună calitate a apelurilor vocale, eu aș răspunde așa.
Pentru o experiență foarte consistentă, cu voce naturală, difuzor de ureche bun și comportament previzibil, iPhone 17 Pro și iPhone 17 Pro Max sunt, în acest moment, unele dintre cele mai sigure alegeri.
Dacă vrei Android și vrei un telefon care, în testări, a arătat că transmite bine vocea și filtrează eficient zgomotul, Samsung Galaxy S25 Ultra este în vârful opțiunilor, iar S25+ și S25 FE sunt alternative foarte solide, mai ales dacă te interesează raportul dintre preț și experiența reală la apel.
Dar eu nu aș cumpăra niciodată doar după nume. Aș face testul în locurile în care eu chiar folosesc telefonul. Aș suna de acasă, aș suna de la birou, aș suna din mașină, dacă acolo vorbesc mult. Pentru că telefonul perfect, pentru voce, e cel care se potrivește rețelei tale și vieții tale, nu cel care câștigă teoretic o bătălie pe internet.
Și dacă tot vrei să rămâi cu o idee simplă în cap, ține minte asta. Un telefon e o unealtă.
Dacă unealta ta principală e conversația, atunci vocea e funcția care merită să fie tratată ca o investiție, nu ca un detaliu de ultim moment.
