Cine a stat măcar o vară într-un oraș de la mare, pe undeva prin Grecia, Italia, sudul Franței sau Spania, știe senzația aceea de lumină care parcă nu se termină niciodată.
Soarele nu e doar cald, e insistent, e alb, îți intră în ochi, se lipește de pietre, se întoarce din fațade, de pe nisip, de pe apă. La prânz, aerul tremură și, chiar dacă bate o briză, nu te păcălește prea mult. Îți spune, politicos dar ferm, că aici umbra nu e moft, e parte din viața de zi cu zi.
Din obișnuința asta veche, aproape culturală, de a căuta umbra, s-au născut și soluțiile moderne. Plasa de umbrire este una dintre ele. Funcționează? Da, în multe situații funcționează surprinzător de bine în climatul mediteranean.
Dar, ca să nu ne mințim, eficiența ei depinde de câteva detalii care par mărunte la început și care, în practică, fac diferența între o terasă respirabilă și un colț de curte care tot frige.
Ce înseamnă, de fapt, plasă de umbrire
Plasa de umbrire este un material textil, de obicei din polietilenă sau alte fibre sintetice, gândit să oprească o parte din radiația solară. Uneori e folosită în grădinărit și agricultură, alteori pe terase, pergole, balcoane, curți, parcări, spații de joacă.
Deși lumea o numește simplu plasa, ea poate fi mai rară sau mai deasă, mai închisă sau mai deschisă la culoare, mai rigidă sau mai elastică, iar fiecare variantă schimbă felul în care se simte umbra dedesubt.
Când vezi pe etichetă 40%, 60% sau 80%, procentul se referă, în linii mari, la câtă lumină este filtrată sau blocată. În practică, e o convenție utilă, dar nu absolută. Două plase declarate 60% pot arăta și se pot comporta diferit, în funcție de culoare, tipul de țesătură, calitatea fibrei, eventualele tratamente anti UV. Aici apare prima surpriză: nu doar cantitatea de lumină contează, ci și felul în care este filtrată.
Și mai e ceva. Soarele ne încălzește prin lumină, dar și prin componenta invizibilă pentru ochi, radiația infraroșie, cea care se simte ca o căldură directă. O plasă bună poate reduce din această încărcare termică, însă nu toate fac asta la fel.
Unele absorb multă energie, se încălzesc ele însele și apoi o radiază în jos. Altele, mai ales cele cu aspect mai deschis sau cele reflectorizante, trimit o parte din energie înapoi.
Lumina, căldura și UV, trei lucruri pe care le amestecăm des
În vorbirea de zi cu zi spunem soare și ne gândim la un singur lucru. În realitate, sunt cel puțin trei componente care ne interesează. Lumina vizibilă, cea care îți dă claritatea și culoarea, radiația infraroșie, care se simte ca o căldură directă, și radiația ultravioletă, care nu se simte imediat ca temperatură, dar îți poate arde pielea și, în timp, îți face probleme.
În zonele mediteraneene, indicele UV urcă frecvent în vară la valori pe care, într-un oraș din interiorul Europei, le vezi mai rar. Asta explică de ce te poți arde repede chiar și în zile în care briza te păcălește. O plasă de umbrire reduce, prin simplul fapt că oprește o parte din raze, și expunerea la UV. Dar nu toate plasele sunt făcute să filtreze UV în același fel.
Unele sunt gândite mai mult pentru umbră și pentru temperatură, altele au tratamente sau structuri care blochează mai mult UV. Dacă o folosești într-un spațiu unde stau copii, sau unde petreci ore întregi, merită să te uiți și la această caracteristică, nu doar la procentul de umbrire.
În agricultură, UV-ul contează și el, dar altfel. Arsurile pe fruct, acele pete maronii sau zone de coajă afectată, nu sunt doar de la căldură, sunt și de la radiația intensă. Plasa poate reduce incidența lor. Aici, eficiența se vede direct în calitatea recoltei, nu doar în confort.
O fizică prietenoasă, fără pretenții
Dacă stai într-un soare mediteranean, problema nu e doar temperatura aerului, ci radiația directă pe piele și pe suprafețe. De aceea, o umbră bună îți dă senzația de răcoare chiar și când termometrul nu a scăzut spectaculos.
Plasa oprește o parte din energia care ar fi ajuns direct pe tine sau pe pardoseală. Pardoseala rămâne mai rece, se încălzește mai lent, nu mai radiază atât de tare înapoi. Și, pe neașteptate, ai câștigat confort.
În grădină, efectul e și mai interesant. Planta nu suferă doar din cauza căldurii, ci și din cauza stresului luminos. Frunzele pot ajunge la temperaturi mai mari decât aerul, apa se evaporă rapid, iar când aerul e uscat, planta intră în regim de supraviețuire: închide stomatele, fotosinteza scade, creșterea încetinește. O umbrire corectă reduce presiunea asta. Nu face minuni, dar pune un pic de ordine în haosul verii.
De ce Mediterana pune problema altfel
Climatul mediteranean are un tipar simplu de descris și complicat de trăit: veri lungi, uscate, adesea cu cer senin zile la rând, cu episoade de caniculă care, în ultimii ani, au devenit tot mai frecvente. Lumina este abundentă, iar la latitudinile acestea, unghiul soarelui la prânz e destul de direct.
Se adaugă reflexia de la suprafețe deschise, piatră, tencuieli albe, nisip, apă. Chiar și la interior, în casele cu obloane și geamuri mari, se simte diferența dintre o fereastră umbrită și una lăsată liberă.
Oamenii locului știau asta cu mult înainte de a apărea materialele moderne. De aici pergolele cu viță, storurile, obloanele, curțile interioare, arcadele, aleile cu chiparoși, străduțele înguste care țin umbră. Plasa de umbrire vine ca un înlocuitor rapid pentru acea înțelepciune practică. Nu are romantismul viței, e adevărat, dar e mai ușor de montat și, dacă e aleasă bine, își face treaba.
Umbra nu e doar întuneric
Unii își imaginează că umbra trebuie să fie ca într-o cameră. În realitate, în Mediterana, cea mai bună umbră e una luminoasă. Adică suficientă protecție ca să nu te ardă, dar fără să te simți ca într-un garaj. Asta e cheia când alegi plasa: să obții acel echilibru între protecție și aerisire, între lumină filtrată și răcoare.
Eficiența, pe situații concrete
Dacă aș răspunde pe scurt, aș zice că plasa de umbrire e eficientă în climatul mediteranean pentru că reduce radiația directă, scade temperatura suprafețelor, poate micșora stresul termic al plantelor și al oamenilor, și ajută la economisirea apei în grădină. Dar pe scurt nu e prea util. Mai bine o luăm pe cazuri, că altfel rămânem cu ideea generală și atât.
Terasa, balconul, locul unde stai cu o cafea
Pe o terasă orientată spre sud sau vest, soarele de după amiază poate fi, sincer, cel mai obositor. Nu e doar cald, e acel soare care pare că îți atinge direct ceafa. O plasă bine montată schimbă imediat experiența. Nu transformă aerul în briză de munte, dar îți permite să stai afară fără să simți că te topești.
În mod practic, pentru un spațiu de stat, se folosește adesea o umbrire mai mare decât pentru plante care au nevoie de lumină. Dacă alegi prea rară, vei avea o umbră de dantelă, frumoasă în poze, dar care te lasă cu pete de soare pe genunchi și cu scaune fierbinți. Dacă alegi prea deasă, terasa devine întunecoasă, iar aerul poate părea mai greu, mai ales dacă plasa este lipită de un tavan sau de o placă care se încălzește.
Un detaliu pe care îl văd des ignorat este distanța dintre plasă și zona umbrită. Dacă o lipești deasupra capului, fără spațiu de aer, materialul se încălzește și poate radia căldură în jos. Dacă îl ridici puțin, lași aerul să circule și efectul e mai plăcut. E o diferență mică, dar o simți.
Grădina mică, legumele și ghivecele
În mediu mediteranean, multe plante cresc foarte bine, dar vara, la prânz, pot suferi. Salata se arde, busuiocul se ofilește într-o oră, roșiile fac acele arsuri pe fruct, uneori nici nu îți dai seama până nu le culegi. Plasa de umbrire, montată ca un fel de acoperiș ușor, poate reduce intensitatea luminii și, mai ales, reduce temperatura frunzelor la orele de vârf.
Aici apare întrebarea pe care o aud mereu: nu afectează producția, dacă le dai umbră? Depinde. În zilele cu lumină excesivă și temperaturi foarte ridicate, o umbrire moderată poate chiar ajuta planta să rămână activă mai mult timp. Nu îi iei doar lumină, îi iei și stres.
Dar dacă umbrirea e prea puternică sau dacă o ții și în perioadele blânde, da, poți să încetinești creșterea și să reduci legarea fructelor.
În practica de grădină de curte, eu aș trata plasa ca pe o unealtă sezonieră. În iunie, iulie, august, când soarele mușcă, o pui. În aprilie și mai, când încă vrei lumină și căldură, o ridici sau alegi o umbrire mai mică. Și nu, nu trebuie să fie o operațiune complicată. Dacă o montezi pe cabluri sau pe un cadru simplu, o poți strânge ca pe o prelată.
Livezile, vița de vie, cultura serioasă
În agricultură, plasa nu e o modă. E o investiție și, în multe zone mediteraneene, o necesitate. La pomi și viță, umbrirea are un rol dublu: protejează de arsurile solare pe fruct și reduce stresul termic al frunzișului.
Sunt situații în care temperatura maximă a coronamentului (adică a masei de frunze) scade cu câteva grade sub plasă. Câteva grade par puține, dar pentru o plantă aflată la limită, în caniculă, sunt diferența dintre fotosinteză și pauză forțată.
Pe lângă temperatură, umbrirea influențează și consumul de apă. În aer uscat și fierbinte, evaporarea este mare. Sub plasă, evaporarea din sol și transpirația plantei scad, de regulă, iar umiditatea relativă poate crește ușor. Nu înseamnă că nu mai uzi, dar uneori poți regla irigarea mai inteligent. În ultimii ani, în zonele unde apa devine tot mai scumpă și mai greu de găsit, exact asta contează.
Un alt efect, mai puțin intuitiv, este legat de vânt. Unele plase reduc viteza vântului. În Mediterana, briza poate fi prieten sau dușman. Într-o zi toridă, vântul e binevenit. Într-o zi cu vânt fierbinte și uscat, îți deshidratează planta mai repede. Plasa poate tempera acest lucru. Dar, iarăși, depinde de material și de montaj.
Serele, acolo unde căldura devine problemă majoră
Serele din zonele mediteraneene au un paradox. Ai lumină multă, ai potențial, dar vara, exact lumina aceea te poate sufoca. În interior, fără umbrire și fără ventilație, temperatura se ridică rapid.
Plasele de umbrire, la exterior sau la interior, sunt folosite tocmai pentru a domoli vârful de căldură. Scad radiația care intră, reduc temperatura aerului și a frunzelor, și pot face diferența între o cultură care merge mai departe și una care intră în stres.
Aici, însă, plasa nu trebuie gândită singură. O seră este un sistem. Dacă umbrești foarte mult, dar nu aerisești, poți crea un mediu în care umezeala stă, aerul nu circulă, iar bolile fungice apar mai ușor. Când plasa e aleasă cu cap și combinată cu ventilație, lucrurile se liniștesc.
Cum alegi plasa potrivită fără să te lași păcălit de procente
Cel mai simplu mod de a greși este să cumperi prima plasă pe care scrie un procent și să presupui că ai rezolvat. Procentul ajută, dar nu e suficient. În climatul mediteranean, alegerea se face mai întâi după expunere. Un balcon cu soare de dimineață nu are aceeași nevoie ca o terasă care primește soarele de la două după-amiaza până la apus. Nu sună foarte tehnic, dar e, de fapt, criteriul principal.
De aici încolo, procentele merită traduse în senzații, nu doar în cifre. O umbrire de 30% este, în multe locuri mediteraneene, mai degrabă un filtru fin. Îți ia din ascuțimea luminii, îți reduce orbirea, protejează frunzele tinere, dar nu îți garantează răcoare la prânz. În schimb, o umbrire de 50% începe să se simtă ca o umbrelă serioasă.
Te așezi sub ea și spui, fără să îți dai seama, bine, așa da. Iar în zona de 70% și peste, intri într-o umbră densă, bună pentru stat și pentru spații unde vrei protecție clară, dar care poate fi prea mult pentru unele plante dacă o ții toată ziua și toată vara.
În Mediterana, soarele e atât de puternic încât recomandările generale din zone mai blânde se dau peste cap. Ce e perfect într-un climat temperat poate fi insuficient lângă mare, în iulie. Asta nu înseamnă să sari direct la cea mai deasă plasă, înseamnă doar să îți recunoști locul.
Dacă spațiul e orientat spre sud sau vest și stai acolo în orele de vârf, vei simți mai repede nevoia unei umbriri mari. Dacă ai orientare est, cu soare bun dimineața și umbră naturală după prânz, poți trăi fericit cu o umbrire mai modestă.
Mai este și efectul psihologic, care pare banal până îl trăiești. Umbra prea densă, mai ales într-o curte mică, poate da o senzație de apăsare. Oamenii spun că e bine, e răcoare, dar după două săptămâni simt nevoia să vadă cerul. Aici ajută să alegi o plasă care lasă lumină difuză sau să împarți umbrirea pe zone, astfel încât să ai și colțuri cu lumină, și colțuri cu protecție.
Culoarea contează mai mult decât pare
Nu toate umbrele sunt la fel. O plasă neagră poate face o umbră puternică, contrastată, care îți odihnește ochii, dar se încălzește și ea mai mult. O plasă albă sau bej dă o umbră mai moale, cu lumină difuză, de multe ori mai plăcută pentru spații de stat.
În agricultură, nuanțele pot influența și felul în care planta reacționează la lumină, dar pentru utilizarea de curte, ideea simplă e aceasta: dacă vrei răcoare cu lumină frumoasă, plasele deschise au un avantaj.
Culoarea influențează și modul în care arată tot spațiul. Sub o plasă foarte închisă, culorile par mai stinse, iar la fotografii, uneori, totul capătă o tentă rece. Sub o plasă deschisă, totul rămâne mai apropiat de lumina naturală, ceea ce, în locurile mediteraneene, e de fapt o parte din farmec.
Tipul de țesătură și calitatea fibrei, lucruri pe care nu le vezi din prima
Două plase pot avea același procent și să se comporte diferit. Unele sunt țesute mai strâns, altele au o structură care lasă aerul să treacă mai bine. Pentru spații exterioare, mai ales în zone cu vânt, o plasă care respiră bine poate fi mai stabilă. Aerul trece prin ea, presiunea scade, prinderile sunt mai puțin solicitate.
Atenție și la tratamentul anti UV. Într-un climat mediteranean, fără protecție bună, materialul îmbătrânește vizibil. Își pierde elasticitatea, se subțiază în zonele expuse, cedează fix când ți-e lumea mai dragă. Nu e un capăt de țară, dar e enervant, mai ales când ai montat totul cu migală.
Mai contează și marginea. Plasele ieftine, cu margini tăiate simplu, se destramă mai ușor. O margine întărită, cu bandă, cu cusătură serioasă, cu ochiuri metalice bine fixate, prelungește viața plasei și îți salvează nervii. Pare detaliu, dar la vânt puternic devine detaliul care te ține în picioare.
Umbra verticală, de multe ori mai importantă decât umbra de sus
Un lucru care surprinde pe mulți este că, la anumite ore, soarele nu mai vine de sus, vine din lateral. Dacă ai apus direct pe terasă, o plasă sus îți dă confort parțial, dar lumina intră tot în ochi. În astfel de cazuri, o protecție laterală, fie și temporară, poate schimba total atmosfera.
Aici ai două variante practice. Fie montezi o plasă ca un paravan pe latura expusă, fie folosești vegetație în ghivece, înalte, care creează un ecran natural. Am văzut soluții simple, aproape improvizate, cu două jardiniere și o plasă prinsă între ele, și, culmea, funcționau mai bine decât un sistem scump pus doar pe acoperiș.
Vara lungă și iarna blândă, un argument pentru umbrire sezonieră
Un avantaj al climatului mediteranean este că, în afara verii, lumina devine din nou prietenoasă. În multe zone, toamna e superbă, iar iarna, deși poate fi umedă și răcoroasă, rareori ai același tip de arsură solară. Asta înseamnă că plasa poate fi folosită sezonier, fără regret. O scoți când nu ai nevoie de ea și lași soarele să încălzească spațiul, mai ales dacă ai o casă orientată bine.
Dacă o lași montată tot anul, riști să îți răpești tocmai acele zile de iarnă în care soarele e cel mai plăcut. Și, pe deasupra, expui materialul inutil la vânt și la ploi.
Mai contează ce vrei să obții. Dacă vrei să stai la masă, să lucrezi pe laptop, să nu te orbească lumina, ai nevoie de umbrire mai generoasă. Dacă vrei să ajuți legume iubitoare de soare să treacă peste prânzul de iulie, de multe ori e suficientă o umbrire moderată, astfel încât planta să primească lumină dimineața și după amiaza târziu, dar să fie protejată la vârf.
Materialul și culoarea schimbă mult senzația. Plasele închise la culoare opresc lumina eficient, dar se încălzesc mai mult. Plasele deschise oferă o umbră mai luminoasă și pot reflecta o parte din radiație. În spațiile de locuit, o umbră luminoasă e, de obicei, mai plăcută.
În spațiile agricole, uneori se caută exact acea filtrare care să reducă stresul, dar să nu schimbe prea mult spectrul de lumină. Sunt și plase specializate, fotoselective, care filtrează diferit anumite culori ale luminii, însă aici intrăm într-o zonă de tehnologie agricolă care nu e mereu necesară pentru grădina de acasă.
Montajul, partea care decide dacă plasa chiar ajută
Poți avea o plasă bună și să fii dezamăgit doar pentru că ai montat-o prost. Dacă o lași moale, face burtă, strânge apă la ploaie, bate vântul în ea, se rupe în colțuri. Dacă o întinzi exagerat, la primul vânt puternic cedează prinderea. Dacă o montezi fără pantă, apa stă. Dacă o lipești de un acoperiș care se încinge, ai efect de cuptor.
În climatul mediteranean, vântul contează. Nu întotdeauna e blând. Uneori vine brusc, mai ales în zonele de coastă, și atunci plasa devine, fără să vrei, o velă. De aceea, prinderile trebuie gândite serios, colțurile întărite, materialul ales cu o anumită rezistență. Aici e una dintre acele lecții pe care le înveți după prima vară, cu mici nervi și cu două șuruburi pierdute prin iarbă.
Un alt lucru, pe care îl spun cu încăpățânare, este să lași aerul să circule. O plasă care umbrește și permite ventilație e mai bună decât un material impermeabil lipit deasupra capului. În zilele toride, diferența dintre umbră cu aer și umbră fără aer e enormă.
Când plasa nu e suficientă sau chiar încurcă
Sunt situații în care lumea se așteaptă ca plasa să rezolve tot. Nu poate. Dacă ai o curte mică, pavată cu piatră, înconjurată de ziduri care se încing, umbra ajută, dar căldura radiată de pereți rămâne.
În astfel de locuri, soluția reală este o combinație: umbrire plus vegetație, eventual suprafețe mai deschise la culoare, udare ușoară a pardoselii dimineața, dacă ai voie și dacă nu risipești apă. Uneori și un mic ventilator de exterior, nu e rușine, mai ales în zilele foarte grele.
În grădină, o umbrire exagerată poate duce la plante alungite, mai fragile, sau la o producție mai mică. Poate crește umiditatea locală și, dacă aerul stă, bolile se simt ca acasă. Nu e cazul să intri în panică, dar e bine să observi.
Dacă vezi frunze mereu umede dimineața, dacă simți că aerul e greu sub plasă, atunci ceva trebuie ajustat. Poate ridici plasa cu câțiva centimetri. Poate alegi o densitate mai mică. Poate o pui doar pe perioada de vârf.
Mai apare și aspectul estetic. Nu tuturor le place. Unii vor o curte care arată mediteranean, cu pergolă de lemn și viță, nu cu material sintetic. E o preferință legitimă. Plasa e practică, dar nu e mereu frumoasă. Pe de altă parte, am văzut montaje care arată chiar bine, când sunt bine întinse, bine încadrate, cu margini curate.
Plasa de umbrire și alternativele ei
În multe situații, plasa este cea mai rapidă soluție. Totuși, în climat mediteranean, oamenii folosesc de secole și alte metode, iar uneori merită combinate.
O pergolă cu plante cățărătoare, de exemplu, oferă umbră vie. Vara e densă, iarna se rărește dacă plantele sunt foioase. În plus, evaporarea din frunze răcorește aerul. Nu e doar umbră, e microclimat. Dezavantajul e timpul. Nu ai umbră imediat, ai umbră după ani. Și ai nevoie de îngrijire, tăieri, apă.
Obloanele și rulourile exterioare sunt excelente pentru ferestre, pentru că opresc radiația înainte să intre în sticlă. În Mediterana, asta e aproape o regulă. Dacă lași soarele să intre și apoi încerci să îl oprești cu perdele, ai pierdut deja.
Iar pentru terase, o soluție elegantă, mai ales când vrei să controlezi umbra pe ore, sunt marchizele. Cine vrea să compare idei și modele poate arunca o privire la https://www.miculmester.ro/constructii/marchize.
Marchiza are avantajul de a fi reglabilă. Dimineața o strângi, seara o desfaci, iar când bate vântul puternic o retragi. Plasa e mai statică.
Nu trebuie să alegi una singură. În multe curți mediteraneene, se combină: o structură fixă, un pic de vegetație, o umbrire textilă care se adaptează sezonului.
Câteva observații practice, din teren
În climatul mediteranean, soarele nu te iartă, dar nici nu e un dușman. Este, până la urmă, motivul pentru care roșiile au gust, strugurii se coc, măslinii trăiesc. Umbra nu trebuie să anuleze soarele, ci să îl facă suportabil.
Dacă ai spațiu de stat afară, e util să observi o zi întreagă înainte de montaj. La ce oră intră soarele direct? De unde vine? Cum se reflectă? Uneori, problema nu e soarele de sus, ci reflexia de jos. O pardoseală deschisă poate fi frumoasă, dar reflectă puternic.
O pardoseală foarte închisă se încinge. Iar dacă ai pereți albi, lumina se împrăștie peste tot. Plasa de sus ajută, dar poate fi nevoie de un ecran lateral, măcar parțial, ca să nu primești lumina în ochi.
Am mai văzut și alt scenariu. Oamenii pun plasa, apoi se miră că tot e cald. Dar stau pe o canapea din metal sau pe un scaun cu șezut negru. Materialele acestea se încing rapid. Uneori, o schimbare mică, o husă deschisă la culoare, o masă care nu adună căldură, face la fel de mult ca plasa.
În grădină, un mic truc este să nu acoperi totul ca o pătură. Dacă lași margini pe unde intră lumină dimineața și seara, plantele primesc suficient, iar la prânz sunt protejate. Asta e, practic, logica vechilor grădini mediteraneene: soare la orele bune, umbră la orele crude.
Întreținere și durată de viață
O plasă bună, cu protecție anti UV, poate rezista ani buni, mai ales dacă o demontezi când nu ai nevoie de ea. Și aici e un mic paradox. În Mediterana, soarele e atât de puternic încât tocmai el îmbătrânește materialul. Fibra se usucă, se fragilizează, culoarea se schimbă. Dacă o lași tot anul, mai ales în zone cu vânt și cu praf, se uzează mai repede.
Curățarea nu e o dramă, dar nici nu trebuie ignorată. Praful depus reduce eficiența și poate face plasa să pară mai întunecată. O spălare cu apă, uneori cu un jet blând, ajută. Dacă ai mucegai sau depuneri, e semn că aerul nu circulă suficient sau că plasa a stat udă mult timp. De aceea, o ușoară pantă și o întindere corectă sunt mai importante decât par.
La prinderi, merită verificat periodic. Vântul slăbește șuruburi, degradează coliere, freacă materialul de margini. Dacă vezi o zonă unde se tocește, pui o protecție, o bandă, schimbi un punct de sprijin. E mai ușor decât să repari o ruptură mare în plin sezon.
Așa ajunge plasa să fie eficientă, nu doar prezentă
În climatul mediteranean, eficiența plasei de umbrire se simte destul de direct: în confortul imediat, când poți sta afară fără să te simți atacat de soare, în felul în care plantele trec mai ușor peste orele fierbinți, cu frunze mai puțin arse și ofiliri mai rare la prânz, și în modul în care gestionezi apa, fiindcă orice reducere a evaporării, chiar și moderată, contează într-un loc unde vara e lungă și uscată.
Nu e o soluție magică și nici nu trebuie tratată ca un gest decorativ. E o măsură de protecție, un fel de igienă a spațiului în care trăiești. Așa cum pui o pălărie când soarele e puternic, pui și o umbră peste curte sau peste grădină.
Uneori alegi o plasă, alteori alegi o marchiză, o pergolă, o viță. Important e să înțelegi că, în Mediterana, umbra nu e absența soarelui. E modul civilizat de a conviețui cu el.
