Recent, un Eurobarometru a relevat că 95% dintre europeni consideră agricultura și zonele rurale esențiale pentru viitorul Europei. Această opinie generalizată subliniază importanța semnificativă a agriculturii în societate. Această recunoaștere ne provoacă să ne întrebăm ce modificări sunt necesare pentru a consolida sectorul agricol și a-l face mai puțin expus la diverse șocuri. Este crucial să analizăm nu numai resursele, ci și dezechilibrele de putere care au apărut în jurul agriculturii, între impactul real al acestui sector și modul în care este tratat pe plan economic, între fermieri și marii jucători cu care colaborează, precum și între specificitățile fermei și logica instituțiilor care o susțin.
Lentila incompletă – Dincolo de contribuția la PIB
De obicei, agricultura este evaluată similar altor industrii, prin prisma producției, prețurilor, riscurilor, finanțării și contribuției la PIB. Totuși, este important să o privim și ca pe un sector social. Contribuția sa la PIB este de aproximativ 5%, o cifră care reprezintă doar o parte din realitate. Dacă ne concentrăm asupra celor aproape 20% din populație ale căror venituri, bunuri, familii și perspective sunt direct sau indirect legate de agricultură, imaginea devine mult mai complexă. Agricultura are o influență mult mai mare în societate decât sugerează simpla sa pondere în PIB, ceea ce generează un prim dezechilibru în politicile asociate sectorului agricol.
Dezechilibrul de putere – Egali pe hârtie
Disparitățile devin și mai evidente atunci când analizăm raportul de putere dintre fermieri și marii actori economici. Legal, un fermier organizat ca PFA sau SRL și o corporație mare sunt considerate entități economice egale. În realitate, un fermier care deține 5, 10 sau 500 de hectare se află în fața unei organizații cu resurse juridice, financiare și comerciale superioare, care are proceduri internaționale și specialiști care negociază constant astfel de contracte. Profesionalismul în agricultură nu garantează neapărat cunoștințe avansate în domeniul juridic, financiar sau comercial, iar simpla similitudine juridică nu reflectă puterea de negociere reală a ambelor părți.
Un fermier poate, de exemplu, să semneze un contract de vânzare a cerealelor cu o multinațională și, în cazul unui conflict, să ajungă la un mecanism complicat de arbitraj internațional, precum GAFTA, care se specializează în comerțul cu cereale. În timp ce pentru compania mare acest proces este familiar, pentru fermier poate reprezenta o experiență complet diferită față de activitățile sale zilnice. În astfel de circumstanțe, afirmația că „au fost doi profesioniști care au semnat un contract” se referă la aspectul legal, fără a reflecta neapărat dinamica reală dintre părți.
Aceasta nu înseamnă că fermierul ar trebui să fie scutit de responsabilitate. Dimpotrivă, sectorul agricol are nevoie de fermieri mai bine pregătiți în domeniile financiar, juridic și comercial. Aceștia trebuie să aibă o înțelegere mai profundă a contractelor pe care le semnează, a condițiilor pe care le acceptă și a riscurilor pe care și le asumă. Totuși, chiar și un fermier excelent nu va dispune întotdeauna de infrastructura unei corporații mari. Profesionalizarea poate diminua disparitățile, dar nu le poate elimina complet.
În fața acestor dezechilibre de putere și cunoștințe, companiile și finanțatorii au o responsabilitate în restabilirea echilibrului. Atunci când dispun de mai multă expertiză și resurse legale, modul în care aleg să utilizeze aceste avantaje este crucial. Consider că responsabilitatea unei mari companii nu se încheie la semnarea unui contract – aceasta include educația, îndrumarea și sprijinul real pentru fermieri. Totuși, companiile nu pot rezolva singure o problemă care este, în esență, structurală.
Profesionalizarea fermierilor reprezintă o parte a soluției, iar responsabilitatea companiilor este o altă componentă. Însă aceste măsuri sunt suficiente pentru a transforma automat orice relație între fermieri și corporații în una echitabilă, bazată pe puterea de negociere comparabilă?
Profesionist sau consumator?
Consider că este necesară redefinirea relației dintre fermieri și corporații, începând cu întrebarea referitoare la rolurile pe care le asumă fiecare parte. Fermierul este un profesionist sau un consumator final? Răspunsul corect ar fi: ambele. El este profesionist în munca sa de cultivare a pământului și gestionare a fermei, dar devine consumator atunci când se confruntă cu un contract pe care nu are capacitatea de a-l negocia și riscurile acestuia nu pot fi evaluate pe deplin. În aceste circumstanțe, ar trebui să beneficieze de un cadru de sprijin, similar protecției consumatorilor.
Care este, de altfel, diferența între consumatorul casnic care încheie un contract cu furnizorul de energie și cei aproape 20% din populație care depind de contractele de vânzare a cerealelor cu comercianți internaționali? Ambele categorii se confruntă cu același dezechilibru de informație și putere și nu dispun de cunoștințele necesare pentru a se asigura de o protecție adecvată.
Contextul actual de pe piață evidențiază necesitatea unor reglementări în relația fermier–companii, care să completeze directivele existente privind practicile din lanțul agroalimentar. Este esențial să existe o standardizare bazată pe contracte-tip pentru vânzarea recoltei, achiziția de inputuri și acordarea de credite, cu reguli bine definite și transparență sporită. Merită discutată chiar și implementarea unui mecanism de protecție, inspirat din protecția consumatorului, precum și a unor proceduri de soluționare a disputelor adaptate la capacitățile reale ale fiecărei părți, recunoscând că fermierii și companiile nu au resurse sau expertiză echivalente.
Aceasta este, de fapt, dezbaterea esențială pe care ar trebui să o purtăm între fermieri, corporații, finanțatori, Guvern, Parlament și autoritățile competente. În locurile unde diferențele de putere nu pot fi corectate prin cunoaștere și bune practici, este necesar un cadru care să recunoască aceste discrepanțe și să limiteze efectele lor.
Nu vom putea elimina toate dezechilibrele, dar putem renunța la a le considera normale doar pentru că „s-a semnat contractul”. Având în vedere greutatea economică și socială a acestui sector, reechilibrarea acestor relații trebuie să devină o prioritate în politica publică, nu doar o simplă constatare.
Sursa articol: https://hotnews.ro/profesionist-sau-consumator-cum-redefinim-relatia-dintre-fermieri-si-marile-corporatii-2363489
Sursa foto: Inquam Photos
